”Se spune că era o femeie care mergea cu un bebeluş în braţe pe un drum necunoscut. La un moment dat a ajuns în faţa unei peşteri care i s-a deschis în faţă. Dar peştera s-a deschis pentru un timp foarte limitat. A auzit o voce care a ispitit-o şi i-a zis să intre. Femeia a intrat şi a văzut acolo o mulţime de bijuterii şi pietre preţioase şi monezi de aur. Şi vocea i-a zis.
– Ia ce doreşti de aici, dar nu uita că timpul este scurt. Peştera se închide pentru totdeauna. Ia ce doreşti, dar nu uita ce este cel mai important.
Femeia auzind că poate lua ce doreşte, a lăsat copilul şi a început să-şi umple buzunarele cu pietre preţioase şi bijuterii şi aur. Din când în când vocea o avertiza că mai are puţin timp, dar să nu uite ce este important. Femeia continua să adune. În final vocea i-a spus.
– Timpul s-a terminat. Te rog să ieşi, dar nu uita ce este mai important pentru că peştera se va închide pentru totdeauna.”
Femeia a ieşit şi peştera s-a închis în urma ei pentru totdeauna. Apoi a realizat că şi-a uitat înăuntru bebeluşul. Dar era deja prea târziu.”